“Cel care vrea sa se indeletniceasca cu rugaciunea, sa-si pregateasca sufletul pentru multe ispite” (din fresca bisericii manastirii Saon, jud Tulcea)
La o liturghie, la hramul manastirii Saon din anul 2012, fiind cu ochii pe pereti la un moment dat, dau peste acest indemn. M-am muncit o vreme, pana cand sa-i inteleg semnificatia, dar intr-un tarziu “practica” si-a spus cuvantul. Personalitatea si constientul nostru detine doar o mica parte din ceea ce reprezinta informatia din fiinta noastra; cea mai mare parte se afla in subconstient si in inconstient.
Rugaciunea, prin vibratia ei si prin rezonanta cu ancestralul pozitiv din noi, disloca “intunericul” interior si-l scoate la suprafata, spre confruntare si purificare.
Astfel apar “ispitele” si prin “ispite” ne incearca “diavolul”. Asadar, din noi, din abisal, ies la suprafata noi “optiuni” care tenteaza liberul arbitru, pentru ca prin constentizare, intr-un exercitiu final, sa la identificam, contemplam, si in cele din urma sa le integram si neutralizam int-un demers constient.
De aceea, multi dintre cei care incep sa se roage, la inceput cu ravna si entuziasim, in scurta vreme sunt socati nu numai ca n-au rezultate, dar ca uneori apar rezultate contrare asteptarilor lor. Situatii de viata dramatice, tentatii din zona agresivitatii, erotismului, urii, geloziei, judecatii, fricii, nesigurantei, nerabdarii, tristetii, furiei, apar parca de nicaieri si ne creeaza impresia ca ne distrag atentia de la rugaciune, si de la scopul ei inalt.
De fapt unul din scopurile pe care le are rugaciunea, este sa faca mai intai curatenie in fiinta noastra, si in mintea noastra. Cum face asta? Oarecum asemanator felului in care noi, atunci cand facem curatenie, intoarcem casa pe dos… adica pentru scurt timp, in procesul de curatenie pare ca este mai multa mizerie, iar in procesul de ordonare pare ca este mai multa dezordine.
Structurile noi, pentru a se putea aseza in mod trainic in noi, trebuie sa le inlocuiasca pe cele vechi… iar pentru aceasta, structurile vechi trebuie dizolvate si eliminate din sistem. “Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. Sf Ev. dupa Luca, Cap 5, V37,38
Astfel in prima etapa, rugaciunea provoaca acest efect de aducere in constienta a intunericului din noi, din subconstient si din inconstient.
Deci cine intampina asemenea situatii in propriul lui demers spiritual “sa-si pregateasca inima pentru multe ispite”; adica sa fie rabdator si constient ca este pe calea cea buna, si sa continue. Inainte de a fi confruntate si eliberate, aspectele noastre abisale trebuie sa fie constientizate. Monstrii din adancuri sunt periculosi si ne pot face rau atata timp cat ne pot lua prin surprindere, sau atata timp cat nu suntem constienti de existenta lor.
Deci inainte ca sufletul omului sa poata fi “imbracat in Hristos” el trebuie “botezat in Hristos” botezul fiind o trauma de initiere si tot odata un demers purificator. Iata deci ca etapa premergatoare InDumnezeirii este purificarea, iar rugaciunea are rol multiplu, nu doar cerere sau multumire, nu doar de afirmare si chemare a aspectului Divin, ci si de constientizare si purificare.
In concluzie, daca rugandu-va ati fost distrasi, tentati, ispititi, si asa mai departe, continuati! Sunteti pe drumul cel bun! Sunteti in proces de purificare, sau “despatimire”.
Chiar daca ati cedat… chiar daca ati raspuns “afirmativ” ispitei, continuati… 
Nu conteaza de cate ori cadem.. important este sa nu incetam a ne ridica.
Doamne Ajuta!
Stoian Nicolaie terapeut extrasens,
telefon: 0744 540 900
19.05.2013
Wellness Romania 
Lasă un comentariu