Publicat de: romanianwellness | August 3, 2013

Realitatea sociala conventionala – Hipnoza colectiva

Realitatea sociala conventionala – Hipnoza colectiva

Ne trezim dimineata, ne ridicam din pat; Daca n-a sunat ceasul desteptator si ne-am trezit pur si simplu, mergem poate la baie. Altii parcheaza in Bucatarie mai intai si plonjeaza intr-o cafea, si-si aprind o tigara. In timp ce sunt pe cale sa faca asta, s-au uitat deja sa vada cat e ceasul si se gandesc: „Azi e marti” si dupa aceasta „constientizare” dau navala gandurile legate de ce are omul de facut, ce n-a terminat, de ce ar vrea sa se apuce, ce-l preocupa, de ce se teme, de ce s-a plictisit, ce-si doreste, ce-l deranjeaza, ce-l dispera, si asa mai departe.
Cade cu ochii in maroniul inchis al cafelei, simte aroma si se proiecteaza inainte in zi; isi aminteste ca la 9.30 are sedinta la birou, si deja se si vede blocat in trafic, cum intarzie sau cum se enerveaza injurandu-i pe soferii care depasesc pe linia de tramvai sau se baga pe banda din dreapta pentru inainte, si apoi blocheaza banda. Din cauza lor pierde mereu timp, si se enerveaza deja, gandindu-se „cum pot fi unii atat de nesimtiti”… ma opresc aici cu „introducerea”. Pare cunoscut?
Acum sa incercam sa privim putin din afara conventiei; sa excludem notiunea de timp, de zi a saptamanii si de data calendaristica intr-o prima instanta. De ce? pentru ca timpul conventional (ora, ziua si data) sunt aspectele care ne leaga cel mai mult si ne sincronizeaza cu realitatea conventionala. Facand aceasta excluziune, parca totul isi pierde sensul, nu….? De indata ce nu mai stim in ce zi suntem si ce ora e, suntem dezorientati, perturbati, rataciti… am ramas pe dinafara realitatii conventionale. Vedeti la ce ma refer? „Realitatea” asa cum este ea tesuta din mecanisme, legi, conventii sociale, reguli, credinte si paradigme, atitudini si automatisme comportamentale, nu este altceva decat o mare si elaborata forma de hipnoza colectiva. Noi primim de mici copii zilnic, „portii” din ce in ce mai mari, cu informatii care ne explica tot, ne dau solutii pentru tot, si ne invata cum trebuie sa procedam in diverse situatii, ce sa facem, cum sa actionam sau sa nu actionam, cum sa gandim, pe cine sa sustinem, pe cine sa credem, ce inseamna bine, ce inseamna rau, ce e bine, ce e rau, ce sa ne placa, ce sa nu ne placa, ca trebuie sa ne imbracam, incaltam si accesorizam intr-un anumit fel, si multe, multe, multe altele.
Astfel treptat, si fara sa ne dam seama, inlocuim in noi intuitia cu regula, bunul simt il inlocuim cu „valorile” sociale, si asa mai departe. Fara sa ne dam seama, fara sa fim constienti, alunecam din perfectiunea noastra interioara intr-o forma de existenta preconceputa, cu care suntem contaminati de ceilalti membri ai societatii in mod invariabil, si ei la randul lor „soldati” inconstienti ai aceluiasi mecanism.
Desigur, putem spune ca „doar astfel se poate” si ca „acestea sunt mecanismele de existenta ale oricarei forme de organizare sociala”. In natura sunt haite, sunt turme, sunt colonii de furnici, sunt stupi de albine, si asa mai departe.
Nu am nimic de obiectat la adresa idei de comuniune sociala… sa privim insa putin mai atent la ceea ce s-a „infiltrat” in structura primordiala a societatii, care a avut la baza firescul coeziunii, al evolutiei si al bunastarii. Sa-i privim paradigmele si legile, regulile si conventiile. Vom vedea ca foarte multe dintre ele sunt create pe principiile polaritatii, deci ale separarii, sau cel putin ale discriminarii. Unii dintre noi, care au uitat de regula cea mai importanta a unei societati si anume – coeziunea si uniunea – lipsiti de iubire, au pervertit rolul lor de „pastori” ai turmei si au devenit pradatori in propria turma. Astfel legea divina s-a transformat in legi, si cu cat legile s-au inmultit cu atat au devenit mai imperfecte si mai incomplete. Au fost create astfel incat, nemaireprezentand adevarul ci doar fractii ale lui, sa poata fi scoase din context si folosite ca instrumente ale puterii. Legea s-a pervertit astfel la randul ei, din instrument al coordonarii si coeziunii in instrument al asupririi si manipularii. Bun, veti spune: Pana aici n-ai spus nimic nou!
Dar lucrurile nu s-au oprit aici: Informatia asftel pervertita si amestecata cu informatia utila, a inceput a fi inoculata maselor mai intai prin formele recunoscute de educatie (religie si dogma, mai tarziu institutiile de cult religios gen sinagoga, biserica, geamie, s.a.m.d) si apoi in scurt timp prin insasi membrii societatii, ale caror creiere au fost spalate in asa hal incat au uitat despre intuitie, despre legile naturii sau legea divina, despre uniunea spirituala si au inlocuit totul cu noile informatii.
Societatea a devenit astfel dintr-un organism unitar, un instrument, un mijloc de productie si de bunastare pentru cei ce o conduc si transforma dupa propriile lor interese din umbra, de mii de ani.
Forma s-a transformat, a evoluat, s-a rafinat, dar esenta si scopul au ramas mereu aceleasi: Dominare si manipulare.

Asadar mediul social este unul pervertit, viral si injust, insa intr-o forma atat de perversa incat putem sa vedem si sa identificam ca probleme doar incalcarea regulilor ei, si nu nenaturalul cu care ne-am obisnuit.

In acest mediu, cei care incep sa se trezeasca, ca dintr-un cosmar secular, sunt repede identificati, ridiculizati, stigmatizati si indepartati de chiar cei pe care de multe ori incearca sa-i ajute, sa-i trezeaca, sa-i readuca la constienta si la viata.

Oameni buni! Traim un cosmar! Suntem sclavii prost intelesei idei de libertate. Insasi libertatea arata dupa cum ne-au invatat ei; insasi libertatea este normata si decretata de aceiasi legiuitori care ne asupresc si ne manipuleaza! Fiinta umana este definita prin natura ei divina, si nu prin gresit inteleasa pozitie de pradator suprem in lantul trofic al Terrei.

Monstrul pe care l-am creat si care a devenit societatea umana conventionala e din ce in ce mai bolnav de cancerul separarii si egoismului materialiat in fel si chip, si daca nu-l imblanzim si nu-l vindecam din interior se va sinucide, iar odata cu el vom pieri si noi.

Trezirea! Trezirea! Trezirea! Sa ne adunam toate puterile si sa ne trezim. Visam un cosmar colectiv! Sa ne focusam atentia si energia nu in slujba „binelui” si nici in slujba „dreptatii”, ci in slujba Iubirii si a uniunii. Raspunsurile sunt in inima noastra.

Anunțuri

Responses

  1. Reblogged this on Alchimia Spirituala.

  2. Da, cam așa este.

    Dar manifestările oamenilor sunt întotdeauna o expresie vectorială a multor componente ale profilului lor.
    Fiecare face tot ce îi permit resursele pe care le are în acel moment (chiar dacă nu e conștient de asta). Așa că la fundamentul educației din primii 7 ani de viață se adaugă tot ceea ce a învățat, toate resursele inimii (nu neapărt cele biologice) și tot ce ține de circumstanțele locului și ale timpului. În plus, de fapt, ESENȚIAL, toate pot fi complet obliterate de influența Sinelui Superior, dar și a îngerilor (care nu sunt neapărat albi).
    Per total iese ceva mai frumos (sau NU).

    Ceea ce rezultă este ceea ce se vede ca manifestare. Dar, ar fi și mai interesant dacă am putea fotografia gîndurile (poate că ar fi o tragedie, dar, să zicem că ar fi posibil) persoanei când se manifestă ca atare.

    Cred că majoritatea oamenilor ar primi nota 2 sau 3 la o eventuală radiografie a gândurilor. Din fericire, nu toți dau curs gândurilor care le vin, când sunt deranjați de ceva.

    Totuși, gândurile rămân o vreme mentalul colectiv al umanității și pot ajunge în capetele unora care rezonează cu ele și le pun în practică.

    Despre a te comporta bine, echitabil, frumos, oamenii mai învață câte ceva.
    A gândi curat, benefic, frumos, „igienic”nu se consideră că e important. Acest fel de educație, să-i spunem „educație psihologică” nu se prea face, dar are o importanță extremă, deoarece gândul este sămânța din care apare vorbirea și fapta.

    Se spune că țările dezvoltate au investit mult în a asigura femeilor condiții bune și concedii de creștere a copiilor până la vârsta de 7 ani.

    Acest fel de investiție în educație este cea mai bună investiție, pe termen lung.

    Asta se vede, dacă te uiți pe orizontală, ca omul de rând.

    Dacă te uiți în Sus, omul este un actor inconștient în Teatrul Vieții.

    Multora dintre noi nu ne plac personajele negative, dar… ele SUNT NECESARE.

    Fiecare dintre noi suntem, din când în când, personaje pozitive sau negative.

    Și totuși, fiecare om întrupat este un Mare Maestru, dar care se pretinde a fi ignorant.

    După ce ajungem Dincolo, măștile cad, ne scuturăm de praf după ce ne-am tăvălit reciproc în bătaie (iar cei morți se scoală, de asemenea) și – precum eroii unui western după ce s-au terminat filmările acelei zile, ne salutăm cu respect și bem o bere spirituală împreună, la un Saloon spiritual, cu bucurie și compasiune, pregătindu-ne pentru un nou film, care durează încă o viață.

    Ștefan Dumitru


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: