A crede si a afirma, a cere si a pretinde – Diferenta dintre credinta si credulitate

„El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: „Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului„?

Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.” (Evanghelia dupa Luca, Cap. 20/17,18)

Adesea, in viata noastra ne confruntam cu situatii in care ceea ce traim nu corespunde asteptarilor si nici dorintelor noastre, si pare mai degraba sa ne implineasca temerile. De ce se intampla acest lucru?

Cauza este simpla, dar nu evidenta: Viata curge inca de la nasterea noastra spre moarte; asadar spre finalitate. Asta stim cu totii, dar nu extindem aceasta constienta si asupra actiunilor noastre. Astfel, traim cu impresia ca actiunile noastre trec si raman in trecut. Ele sunt insa seminte sadite in fiecare zi de azi pentru ceea ce vom recolta n fiecare zi de maine, si in viitor.

Si cum actiunile noastre sunt cladite pe convingerile noastre interioare, deci pe ceea ce noi credem, indiferent de ceea ce ne dorim sau ceea ce pretindem, obtinem mereu rezultate in directa corelatie cu credintele noastre cele mai profunde.

Cum ramane cu „actiunile” noastre pe care desi le desfasuram in acord cu dorintele noastre, ele nu sunt incununate de succes? Sa spunem ca ele sunt precum niste lozuri necastigatoare (adica le „cumparam”, deci punem in miscare „procesul”, dar ele sunt necastigatoare pentru ca nu privim din perspectiva finalitatii, adica nu suntem capabili sa vedem „continutul” lozului)

In cazul unui loz, intamplarea sau norocul pot sa ne aduca un castig. in cazul unei actiuni insa, constienta, intuitia si increderea in rezultat sunt aspectele care inlocuiesc intamplarea. Asadar orice actiune desfasurata fara incredere in rezultat risca sa se transforme intr-un esec din perspectiva asteptarilor noastre.

Credulul este cel care se dedica procesului in sine si nu finalitatii; El pretinde in loc sa ceara, insa a pretinde are in sine samanta indoelii… cel ce pretinde speculeaza, el nefiind convins ca merita. El nu „face” el „incearca”.

Iata deci „piatra din capul unghiului”, cea care este responsabila de calitatea si soliditatea unui edificiu, implinirea este credinta noastra interioara.

iar pentru ca implinirea sa fie fericita, credinta trebuie animata de iubire, sau cum spune Sfantul Pavel ( „Hristos in voi, nadejdea Slavei” Coloseni 1/4)

Ce este asadar de facut? Constienta!!! Mecanismul materializarii este aceasta:

Dorinta este transformata in realitate cu iubire, prin actiunea sau actiunile impregnate de convingerea implinirii. Lipsa convingerii sau chiar o convingere contrara dorintei genereaza un rezultat pe masura convingerii si nu a dorintei.

Doamne ajuta!

Nicolaie Stoian, Terapeut Extrasens
tel: 0744 540 900